“AU MURIT DIN VANITATEA PARINTILOR”

JURNALISTUL VLAD PETREANU arata cu degetul spre parinti, care din vanitate isi suiau copii pe munte ca sa doboare varfuri spectaculoase. Iata-i opinia!

”Cred că trebuie să formulăm niște întrebări foarte serioase după tragedia de sâmbătă, din Retezat, când o avalanșă a ucis doi copii (și a rănit alte 5 persoane).

Cei doi copii morți în avalanșa din Retezat sunt Geta Dor Popescu și Erik Gulacsi.

Geta Dor Popescu deținea o serie de recorduri de vârstă la ascensiunea unor vârfuri muntoase (la 12 ani, Ojos del Salado, 6.893 de metri; Aconcagua, 6960 de metri).

Erik Gulacsi, la fel, alpinist de 12 ani cu recorduri europene de vârstă la ascensiunea unor vârfuri (Elbrus, 5.642 metri, Aconcagua).

O să revin la aceste “recorduri” și la ce anume le provoacă (nu e greșit termenul). Până atunci, rămân la avalanșa din Retezat: nu pare să fi fost nici o întâmplare imposibil de prevăzut și nici victimele nu se aflau accidental în zonă.

Atât ANM cât și salvamontiștii din zonă avertizaseră asupra riscului de avalanșă. Ziarul Adevărul îl citează pe meteorologul Mihai Huştiu, care declară că “riscul de avalanşă în zona munţilor Retezat a fost crescut la 5, încă de vineri, 21 aprilie, pe o scală de la 1 la 5. (…)

În România există o legislație bogată și destul de precisă care privește protecția minorilor și există și instituții finanțate din bani publici care se ocupă cu aplicarea acestei legislații. Cum se simt acum funcționarii din acest sistem, când citesc despre moartea unor minori, pe munte, care au făcut anterior recorduri de vârstăla ascensiuni montane?

De fapt, cui i-o fi venit ideea de a stabili un “record de vârstă” la ascensiunea unor vârfuri de 7000 de metri? Ce e asta, experiment de supraviețuire cu minori?

Cât discernământ are un copil de 12 ani când spune că ar vrea să urce un munte de 7.000 de metri? Cât discernământ are un părinte care-l încurajează să facă asta?(…)

Poate credeți că am mers prea departe cu aceste întrebări. Am auzit oameni care cer să fie lăsați părinții în pace, pentru că sunt sfâșiați de durere. Nu mă îndoiesc (cum ar fi să nu fie?) dar suferința nu anulează responsabilitatea. Legea protejează minorii față de adulții care-i supun la rele tratamente. Chemăm Protecția Copilului când un părinte beat își bate copilul. De ce nu sunăm la Protecția Copilului când un părinte își duce copilul pe munte, în condiții de risc maxim de avalanșă (5 pe o scară de la 1 la 5)? ” scrie Vlad Petreanu, pe Petreanu.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*